Tot romani suntem

Revenim din vacanta nu neaparat mai limpezi si odihniti insa cu subiecte noi si avem de unde lua fiindca s-au intamplat sau sunt in desfasurare destule evenimente sportive care merita analizate. Ne-am uimit de “performata” Romaniei la Beijing (dar asta e un alt subiect), de numarul mare de echipe romanesti de fotbal in cupele europene si scandalurile din minunata Liga a lui Mitica.

De felul meu sunt un om optimist si speram ca la timpuri noi oamenii chiar de nu sunt noi, se pot schimba, impreuna cu mentalitatile lor, ajutati de modele de success europene. Un astfel de caz e si cel de la Cluj, acolo unde sub domnia lui Paszkany si Muresan profesionalismul parea la el acasa. E drept ca nu aveau experienta dar erau inarmati cu determinare si simt practic. Si le-a iesit. Au facut eventul in Liga I si asteptau sa-si masoare fortele cu cluburile din Europa. Dar ceva s-a schimbat. Dupa cateva meciuri fara victorie si pe locul 11 in clasament, cu un joc care nu multumeste pe nimeni, e firesc sa apara schimbari, ca urmare a fost demis antrenorul. La asta chiar nu ma asteptam. Dar asta e soarta unora: sa construiasca echipe puternice, sa castige campionatul si cupa in chiar primul an de la venirea sa la echipa si cand ar trebui sa se bucure mai tare primeste un sut “meritos” in fund si dat pe usa afara. Asta numesc eu profesionalism. Vorba ceea “…veac in Romania asa ceva”. Clujul a pierdut un antrenor bun si totodata un om de caracter care sigur ar fi gasit solutia la mecanismul echipei; iar in locul lui a fost preferat antrenorul secund (asta da imaginatie), a carui singura calitate e aceea de a fi strain ( nu stiu cum sta cu fotbalul?), desi e laudat de conducere ca fiind un antrenor de Champions League. Chiar de Chiampions??? Si numai acuma au aflat ce valoare aveau la club??? Din pacate s-a uitat ce inseamna durabilitatea si continuitatea in sanul echipei, au uitat sa protejeze echipa cand ii merge greu si sa lupte cu ceilalti, au uitat lucruri simple care il tin pe Alex Ferguson pe banca de aproape 20 de ani desi nu a luat titlul in fiecare an iar trofeul Champions League a venit abia a doua oara anul acesta.

I love this game

Va place fotbalul? Si mie. Aseara am avut o monstra a frumusetii fotbalului, a spectaculozitatii, a imprevizibilului si a tensiunii pe care le induce. Si totusi un spectator neavizat ar putea spune ca nu sa jucat in viteza, ca a lipsit daruirea adevarata. Greseala. Mare greseala. Portugalia - Germania un joc al strategiei si orgnizarii germane pe de o parte si cea a spectacolului si pasiunii de cealalta parte.Portugalia venea ca mare favorita datorita prestatiei si jocului bun din grupe si avea in fata o echipa a germaniei lipsita de aportul antrenorului, suspendat in urma unei altercatii cu omologul austriac, si care nu arata-se mare lucru in faza grupelor cand a mancat bataie de la croati si sa chinuit cu formatia austriei. Cu toate acestea in minutul 20 germania care nu a avut nici un sut pe poarta pana atunci puncteaza prin Shwanshtainger si stadionul explodeaza de bucurie. Portugalia se arunca in atac si rateaza cu seninatate faza dupa faza. Spectacolul e la el acasa, calcaie, devieri si driblinguri toate in jumatatea germana. Pantzerul se pune insa in miscare si face 2-0 in urma unei lovituri libere. Pe fondul retragerii germaniei apare si golul portugaliei, care prinde curaj, poate un pic cam mult, fiindca trage la poarta din orice pozitie. Dupa pauza lucrurile par sa intre pe acelasi fagas, numai ca nemtii nu sunt de acord si Balack face 3-1. Portugalia muta si introduce atacanti in teren, insa golul intarzie sa apara. Si iatal, in minutul 85, insa mult prea tarziu. Germania castiga, Portugalia isi face bagajele. Fotbalul spectacol practicat de portugalia se vede invins de rigoarea germana. Adevarata este vorba aceea: in fotbal joaca doua echipe si castiga intotdeauna Germania. Ei bine poate nu intotdeauna dar aseara ei au fost cu golurile, portughezii cu frumusetea. Deci, de ce imi place jocul asta? Pt ca e imprevizibil, pt ca e fascinant (zic eu), si pt ca te loveste daca nu-l respecti. Ne intalnim deseara, abia astept. Tu?

HAI ROMANIA!... hai acasa

Ieri citeam ziarele si m-am bucurat cand am vazut ca italienii isi luasera bilete de avion spre casa iar romanii isi rezervasera locuri la hotel. Asta da moral, frumoasa incurajare. Insa ce nu a mers bine? Ce tactica a fost gresita? Va spun eu, nici una. Problema e ca suntem romani si nu putem scapa de asta. Ce a aratat Piturca si echipa in acest ultim meci?, ca nu suntem curajosi, ca asteptam pomene, cersim victoria si nu suntem in stare sa ne-o castigam in conditiile in care olanda joaca cu rezervele (de luxe drept) dar la relanti si pusi mai mult pe distractie. Dupa doua meciuri in care am reusit sa tinem piept Italiei si Frantei, am mers inaintea Olandei cu aceleasi pase lungi in cazul unor fundasi mult mai tineri si mai mobili decat ai celorlalte doua echipe, fara viziune, si ne-am complacut acolo pe toata durata partidei. Se face 1-0. La fel si in partida cealalta. Ne arde buza si trebuia sa inscriem. Aici intervine Piturca, mai baga un atacant (lucru normal) dar ce face... scoate un altul (complet anormal) si continuam cu pase lungi la bataie, fara nici un rezultat. Iasa totusi un inchizator si intra un mijlocas-atacant, Dica, insa in conditiile in care Romania nu schimba tactica, Dica ajunge pe post de servant pt tot felul de luftori si ratalai din careu in loc sa fie la finalizare. Totusi bomba abea spre sfarsit avea sa vina. Schimbare: iese Banel si intra Florentin Petre (inca un urias pe teren). Ce sa faci cu astfel de jucatori, cu ce atacam noi... iar ei cu un Van Persie plin de imaginatie si cu o mobilitate fantastica. In conditiile in care doar apararea a dat semne de viata, cu un mijloc apatic si un atac inexistent, subscriu la vorbele unui prieten care zicea sa ne bucuram ca nu si-a dorit Huntelar sa devina golgheter. Ma bucur ca am recastigat un fundas: Ghionea. Ce urmeaza? Pai pt inceput nu o sa mai respiram aerul tare si curat al Elvetiei ci o sa fim sufocati de putoarea si balacareala de pe dambovita. Halal, eu am plecat.

Lacrima lui Ovidiu

Ovidiu Petre va rata Campionatul European după o accidentare banală în timpul unui meci de volei pe nisip în vacanţa naţionalei din Turcia. Este o pierdere mare pentru echipă şi spun asta în ideea că Ovidiu era într-o formă foarte bună, a fost de multe ori decisiv la echipa de club întregul sezon, şi mai ales nu prea avem un jucator care să îl înlocuiască în faţa apărării pe cel mai bun recuperator din campionatul intern. "Este o mare dezamăgire şi sper să trec peste ea cu fruntea sus şi să revin cât mai repede pe teren." a spus mijlocaşul după ce a aflat vestea că va rata CE. Asemenea copilului căruia i s-a luat jucăria preferată, Ovidiu plânge, naţionala e cu un luptător mai săracă şi ne aşteaptă meciuri grele. Sper din tot sufletul că selectionerul Piţurcă va găsi o soluţie, cine ştie, poate tot răul spre bine şi vom descoperi o nouă stea. Capul sus Ovidiu, dacă suporterii altădată au ştiut să te fluiere sunt convins că acum vor fi alături de tine.

N-ai cu cine...

Daca ai zice ca romanii au innebunit si cineva te-ar intreba de ce, cel mai greu lucru este sa alegi cu ce sa incepi. Sa va dau un exemplu. Acum doua zile povesteam cu un prieten despre seriozitatea, bunul simt si respectul pe care il arata in interviurile si discursurile sale patronul celor de la CFR Cluj, nimeni altul decat "romanul" Paskany. Ieri insa ascult stirile si ca din senin ma paleste: domnu in cauza se leaga tocmai de generatia '86, generatia Stelei care reusise sa cucereasca in premiera pentru o echipa din est Cupa Campionilor Europeni. Acestora domnul nu le recunostea valoarea si evenimentul istoric realizat de ei. Acum, eu am inteles ca lupta cu Steaua s-a dus si inca se mai duce pe toate fronturile, insa de la aceasta lupta cu prezentul Stelei si denigrarea visului unei tari intregi e o mare trecere, ceea ce ma face sa-l suspectez de nebunie, deasta romaneasca. Raspunsul liderilor acelei generatii si a oamenilor de fotbal nu a intarziat sa apara si a fost pe masura. Aceasta iesire m-a pus pe ganduri. Adica pe domnu Becali il stiam, stiam cei poate capu... da acum is doi, deci vai de noi ce oameni ne reprezinta in Europa. Aceasta intamplare mi-a adus aminte de o reclama neaosa la o bautura spirtoasa, in care oameni de la tara invatau franceza prin intermediul televizorului dintr-un bar, moment in care apare un sef de post si schimba canalul pe manelo-populare. Raspunsul: n-ai cu cine... niste tarani.

To be or not to be

Un Shakespeare al zilelor noastre ar spune la fel... insa ar spune mai multe: a fi sau a nu fi campioana, a fi sau a nu fi blat, semne de intrebare pe care vrem sa le indepartam astazi. Dupa un sezon zbuciumat jucat cand pe teren cand prin restaurante, birouri oficiale sau mai stiu eu ce telefoane cu fir rosu ajungem si la ultima etapa, la fel de interesanta in care cfr-ul conduce in campionat dar ridica mari pulberi in aerul clujului. Va juca sau nu "U" la capacitate maxima sau au reusit banii sa le adoarma simturile. Un lucru este cert, daca s-ar juca acest meci intre suporteri (si e posibil sa se si joace un alt fel de meci), universitatea ar iesi campioana, nici un ban din lume nu ar putea sa stampere rivalitatea dintre cele doua echipe. Si e normal, una vrea sa joace in CL alta coboara suferind spre "B". Un meci la fel de interesant desi parametrii sunt altii se desfasoara si pe Ghencea acolo unde Buzaul vine sa-si caute "gloria", salvarea de la retrogradare tocmai in curtea prietenilor si sustinatorilor ros-albastii. Problema lor e ca nevoie mare de puncte au si stelistii care sunt asa de aproape de titlu dar poate totusi departe, daca cfr-ul nu se impiedica azi. Acum dar sa vedem ce decide Becalii, doar el conduce in ambele echipe. Razboinicul vrea sa ia un titlu dar in acelasi timp sa salveze satelitul de la retrogradare, un fel de matrix ce salveaza lumea - raspunsul deseara... a si nu uitati sa cumparati din timp seminte :)

Ziua de după dezastru

Nici nu îmi trecea prin minte cu o zi în urmă că Steaua mai poate pierde campionatul, după ce recuperaseră 11 puncte, după ce au învins pe UTA în prelungiri, sau după meciul lacrimogen de la Craiova. După un tur de campionat plin de Steluţe si Ceferiţe am rămas cu gustul amar că oricum echipele româneşti nu joacă nimic, că va urma un nou sezon de Ligă plin de goluri în porţile noastre şi de mai puţine puncte ce vor ruina coeficientul deja compromis. Ce ar trebui să învăţăm din ziua de după dezastrul Stelei în campionat? Că performanţa se face cu profesionişti, că o echipă se face după valoare nu după prietenii, că Rădoi are dreptate să-şi dorească să plece şi că mai ales ştie ceva mai mult decât ştim noi despre meciul cu Dinamo. Ce e drept, cu o aparare decimată, preţul meciurilor cu Ceferiţele, Steaua nu putea emite pretenţii prea mari ieri seara, tocmai în curtea rivalilor. Un singur lucru însă îl pot spune cu certitudine, cu mâna pe inimă. Presupusul titlu luat de CFR nu va bucura pe nimeni aici, în Ardeal.