Lacrima lui Ovidiu

Ovidiu Petre va rata Campionatul European după o accidentare banală în timpul unui meci de volei pe nisip în vacanţa naţionalei din Turcia. Este o pierdere mare pentru echipă şi spun asta în ideea că Ovidiu era într-o formă foarte bună, a fost de multe ori decisiv la echipa de club întregul sezon, şi mai ales nu prea avem un jucator care să îl înlocuiască în faţa apărării pe cel mai bun recuperator din campionatul intern. "Este o mare dezamăgire şi sper să trec peste ea cu fruntea sus şi să revin cât mai repede pe teren." a spus mijlocaşul după ce a aflat vestea că va rata CE. Asemenea copilului căruia i s-a luat jucăria preferată, Ovidiu plânge, naţionala e cu un luptător mai săracă şi ne aşteaptă meciuri grele. Sper din tot sufletul că selectionerul Piţurcă va găsi o soluţie, cine ştie, poate tot răul spre bine şi vom descoperi o nouă stea. Capul sus Ovidiu, dacă suporterii altădată au ştiut să te fluiere sunt convins că acum vor fi alături de tine.

N-ai cu cine...

Daca ai zice ca romanii au innebunit si cineva te-ar intreba de ce, cel mai greu lucru este sa alegi cu ce sa incepi. Sa va dau un exemplu. Acum doua zile povesteam cu un prieten despre seriozitatea, bunul simt si respectul pe care il arata in interviurile si discursurile sale patronul celor de la CFR Cluj, nimeni altul decat "romanul" Paskany. Ieri insa ascult stirile si ca din senin ma paleste: domnu in cauza se leaga tocmai de generatia '86, generatia Stelei care reusise sa cucereasca in premiera pentru o echipa din est Cupa Campionilor Europeni. Acestora domnul nu le recunostea valoarea si evenimentul istoric realizat de ei. Acum, eu am inteles ca lupta cu Steaua s-a dus si inca se mai duce pe toate fronturile, insa de la aceasta lupta cu prezentul Stelei si denigrarea visului unei tari intregi e o mare trecere, ceea ce ma face sa-l suspectez de nebunie, deasta romaneasca. Raspunsul liderilor acelei generatii si a oamenilor de fotbal nu a intarziat sa apara si a fost pe masura. Aceasta iesire m-a pus pe ganduri. Adica pe domnu Becali il stiam, stiam cei poate capu... da acum is doi, deci vai de noi ce oameni ne reprezinta in Europa. Aceasta intamplare mi-a adus aminte de o reclama neaosa la o bautura spirtoasa, in care oameni de la tara invatau franceza prin intermediul televizorului dintr-un bar, moment in care apare un sef de post si schimba canalul pe manelo-populare. Raspunsul: n-ai cu cine... niste tarani.

To be or not to be

Un Shakespeare al zilelor noastre ar spune la fel... insa ar spune mai multe: a fi sau a nu fi campioana, a fi sau a nu fi blat, semne de intrebare pe care vrem sa le indepartam astazi. Dupa un sezon zbuciumat jucat cand pe teren cand prin restaurante, birouri oficiale sau mai stiu eu ce telefoane cu fir rosu ajungem si la ultima etapa, la fel de interesanta in care cfr-ul conduce in campionat dar ridica mari pulberi in aerul clujului. Va juca sau nu "U" la capacitate maxima sau au reusit banii sa le adoarma simturile. Un lucru este cert, daca s-ar juca acest meci intre suporteri (si e posibil sa se si joace un alt fel de meci), universitatea ar iesi campioana, nici un ban din lume nu ar putea sa stampere rivalitatea dintre cele doua echipe. Si e normal, una vrea sa joace in CL alta coboara suferind spre "B". Un meci la fel de interesant desi parametrii sunt altii se desfasoara si pe Ghencea acolo unde Buzaul vine sa-si caute "gloria", salvarea de la retrogradare tocmai in curtea prietenilor si sustinatorilor ros-albastii. Problema lor e ca nevoie mare de puncte au si stelistii care sunt asa de aproape de titlu dar poate totusi departe, daca cfr-ul nu se impiedica azi. Acum dar sa vedem ce decide Becalii, doar el conduce in ambele echipe. Razboinicul vrea sa ia un titlu dar in acelasi timp sa salveze satelitul de la retrogradare, un fel de matrix ce salveaza lumea - raspunsul deseara... a si nu uitati sa cumparati din timp seminte :)

Ziua de după dezastru

Nici nu îmi trecea prin minte cu o zi în urmă că Steaua mai poate pierde campionatul, după ce recuperaseră 11 puncte, după ce au învins pe UTA în prelungiri, sau după meciul lacrimogen de la Craiova. După un tur de campionat plin de Steluţe si Ceferiţe am rămas cu gustul amar că oricum echipele româneşti nu joacă nimic, că va urma un nou sezon de Ligă plin de goluri în porţile noastre şi de mai puţine puncte ce vor ruina coeficientul deja compromis. Ce ar trebui să învăţăm din ziua de după dezastrul Stelei în campionat? Că performanţa se face cu profesionişti, că o echipă se face după valoare nu după prietenii, că Rădoi are dreptate să-şi dorească să plece şi că mai ales ştie ceva mai mult decât ştim noi despre meciul cu Dinamo. Ce e drept, cu o aparare decimată, preţul meciurilor cu Ceferiţele, Steaua nu putea emite pretenţii prea mari ieri seara, tocmai în curtea rivalilor. Un singur lucru însă îl pot spune cu certitudine, cu mâna pe inimă. Presupusul titlu luat de CFR nu va bucura pe nimeni aici, în Ardeal.